Vremea disprețului (Seria Witcher, partea a IV-a)

A patra parte din seria WITCHER.

În lumea lui Geralt, nu doar monștrii din umbre amenință pacea, ci înșiși oamenii, regii și armatele lor, dezertorii și rebelii, fiecare cu propriul interes.

Bine ascunși în inima pădurii, elfii și alte creaturi până atunci oprimate câștigă tot mai mulți adepți și lansează tot mai multe atacuri-surpriză. Magicienii se lupta între ei, își pun la dispoziție puterile pentru prețul cel mai mare sau simpatizează cu elfii rebeli.

Pentru Geralt și Yennefer e tot mai greu să-și țînă promisiunea: aceea de a o proteja pe Ciri de oricine și orice ar vană-o, pentru că ea este cheia salvării lumii întregi. Dar cu intrigi și dușmani la fiecare colț, Ciri va fi nevoită să se apere singură și să-și folosească puterile care-i fac atât de mult rău.

„La fel că o vraja complicată, romanul lui Sapkowski este un amestec de fantasy, discurs intelectual și umor negru.” (Time)

„Din vârtejul de siluete vagi, tulburătoare, de scene bizare, de rău augur și de sunete și cuvinte de neînțeles, dar înfricoșătoare a apărut brusc o imagine clară și bine definită. Ciri. Diferită de cea cunoscută de el la Kaer Morhen. Părul ei cenușiu, zbârlit din cauza galopului, era mai lung – așa cum îl purta atunci când o întâlnise prima oară în Brokilon. Când trecea călare, voia s-o strige, dar vocea nu-l ascultă deloc. Voia să alerge după ea, dar avea impresia că de la brâu în jos e prins în smoală întărită. Și Ciri parcă nu-l vedea, galopa departe în noapte, între arini grotești și sălcii, cu crengile zbătându-se de parcă ar fi avut viață. Și a văzut că sunt urmăriți. Că în spatele ei galopa un cal negru, cu un cavaler în armură neagră, cu un coif cu aripi de pasăre de pradă.”